Nu este nici cel mai bogat şi nici cel mai curat oraş din lume. Dar este capitala ţării noastre. Timp de 574 de ani, Chişinăul a trecut prin diverse perioade de dezvoltare. Adesea, progresul a distrus istoria, pentru a aduce noutatea în oraş. Nostalgia îi determină pe unii orăşeni să regrete că în locul căsuţelor negustorilor au apărut blocuri de beton, iar caldarâmul a fost acoperit cu asfalt.

Acum 50 de ani, tramvaiul a fost înlocuit de troleibuz. În perioada sovietică, autorităţile vorbeau despre lansarea unei linii de tramvai care ar fi trebuit să pornească de pe strada Izmail şi să răzbată până la Ghidighici. Idei, ca multe altele, iar oraşul a rămas inundat de autobuze şi maxi-taxi.

Oraşul Chişinău nu a avut niciodată drumuri bune. Pe timpuri, noroiul din mahalale era acoperit cu bucăţi de lemn, iar zona centrală era pavată cu pietre. Odată cu asfaltarea străzilor capitalei, caldarâmul a dispărut. Doar pe unele străduţe mai găseşti astăzi pavaj, care pare să fie mai rezistent decât asfaltul.

În secolul al 19-lea, în Chişinău dreptatea se împărţea la intersecţia străzilor Veronica Micle şi Vlaicu Pârcălab. Clădirea Judecătoriei de district a fost construită cu două intrări, una pentru orăşenii liberi şi alta pentru convoiul de deţinuţi. Acum, clădirea aparţine Întreprinderii "Calea Ferată din Moldova", în timp ce majoritatea judecătoriilor din capitală nu au sediu.
În perioada sovietică, multe din clădirile vechi au fost demolate. Autorităţile, preocupate de asigurarea orăşenilor cu spaţiu locativ, au construit multe blocuri din beton, uitând de arhitectură.

Astăzi, orăşenii sunt nemulţumiţi de modul în care autorităţile păstrează clădirile vechi, multe dintre ele, monumente istorice sau de arhitectură.

Târgul Chişinău datează din anul 1436. Abia trei secole mai târziu, localitatea devine oraş. Oraşul nostru, cu bune, rele, dar al nostru.